O data cu inaugurarea paginii de blog a acestui site, am inceput sa visam cu ochii deschisi la infinita posibilitate de a explora acest spatiu de joaca nou pentru noi. De la o idee la alta am ajuns la dorinta de a crea o rubrica periodica experimentala, pe un subiect de care sa ne simtim atasati.
Fiind o idee 100% in-house, am plecat de la nevoia noastra actuala, de apartenenta in spatiu. Observam in jurul nostru tot mai mult dorinta oamenilor de a cauta spatii relativ mici, dar cu multa personaliate, in detrimentul open-space-ului resimtit impersonal. Asa am ajuns sa cautam colturi care au potential ridicat de a crea emotii si experiente in viata de zi cu zi, dar a caror potential este umbrit de serie de bile negre, impiedicandu-i pe oamenii sa interactioneze cu acestea.
Scopul exercitiului este sa dezvoltam solutii creative, simple, complicate, nebunesti sau oricum ne simtim stimulati, dar nu in ultimul rand sa fie solutii reale, care imbunatatesc concret rutina oamenilor. Dupa cum probabil v-ati dat seama pana acum, fiind vorba de o rubrica personala, am ales sa o corelam cu o placere la fel de personala – cafeaua. Insa indiferent de licoarea de care oamenii se bucura, ideea exercitiului ramane aceeasi, de a modela spatii de mici dimensiuni cu scopul de a crea emotie si empatie in binemeritatele momentele de relaxare si odihna.
Ce-am aflat!
Stefania locuieste la casa, pe varful unui deal si este norocoasa detinatoare a unei terase care ofera perspective minunate spre vale. Fiind o veritabila bautoare de cafea, a simtit mereu dorinta de a trai aceasta scurta experienta in aer liber, alaturi de privelistea de la etajul casei.
Insa dupa cum mentionam mai sus, terasa are o serie de buline negre, impiedicand-o sa dezvolte sentimente de apartenenta fata de acest spatiu. Le vom descrie in ordinea in care le-am observat.
- Terasa este lunga si ingusta, ca un vagon fara ferestre. Fiind lipsita de orice fel de impartire zonala, este perceputa in mod natural ca fiind circulatie, si nu loc de odihna.
- Balustrada este construita din 5 randuri de sipci de lemn, cu spatii mari intre ele, oferind astfel deschideri vizuale spre vale, dar cel mai important, si dinspre vale spre terasa. Din aceasta cauza se pierde aproape in totalitatea senzatia de intimitate si siguranta, favorizand perceptia de circulatie.
- Cu aceste doua probleme mentionate anterior, cea de-a treia problema apare in mod natural si anume faptul ca terasa este complet libera, nemobilata, prin urmare total impersonala.
Ce-am facut!
Primul lucru la care ne-am gandit a fost sa izolam vizual spatiile libere ale balustradei intr-un mod cat mai non-invaziv, pentru a crea acea senzatie de intimitate. Schimbarea modelului de balustrada se poate realiza doar la nivelul intregii case, nu doar in coltul nostru de baut cafeaua. Nefiind acesta scopul exercitiului, am ales clasica metoda de a folosi vegetatie ca filtru vizual, fiindca acest spatiu va fi folosit cu precadere in sezonul cald, prielnic plantelor. Desi implicarea vegetatiei in amenajare presupune o mentenanta sporita, are avantajul de a oferi dinamica spatiului prin schimbarea constanta a aspectului pe parcursul sezoanelor.
Apoi am ales o zona din terasa, cea favorabila perspectivei si numai buna de pus tara la cale langa o cafea. Am decis sa construim o bancheta din europaleti pe doua niveluri, care sa favorizeze atat situatiile in care Stefania vrea sa se bucure de privelistea spre apus, cat si cele in care vrea sa citeasca fara a fi deranjata de activitatea din jur. Pentru a crea o atmosfera cat mai unitara si primitoare, am hotarat sa continuam europaletii pe peretele exterior, pe toata lungimea banchetei.
Spatiu este divizat prin folosirea boltarilor si a pietrelor albe decorative in dreptul stalpilor de sustinere a acoperisului. Boltarii pot avea rol de masuta de cafea si suport pentru plante.
In ceea ce priveste iluminatul artificial, ne-am gandit la o lampa DIY montata in perete si sustinuta de un scripete, utila in special in momentule de lectura. Pentru a fi accesibila pe toata suprafata banchetei, am propus montarea unor carlige pe lateralele acesteia, in care sa poata fi agatat firul lampii la nevoie. Pentru lumini ambientale, am propus decorarea terasei cu ghirlande luminoase calde, amplasate intre stalpi, pe lungimea balustradei.
Ce-a iesit!
Plecand de la un spatiu greu de perceput, cu rol incert, am conturat, cu cat mai putine resurse, o zona de odihna primitoare, care sa satisfaca nevoile reale ale beneficiarului si sa ii creeze senzatia de apartenenta in spatiu.
Pentru a realiza acest spatiu in realitate, Stefania poate folosi europaletii tatalui ei, fanul din spatele casei pentru umplerea sacilor de iuta si experienta mamei sale in alegerea plantelor potrivite pentru balustrada. Restul „ingredientelor” le gaseste cu usurinta in magazinele de constructii si pe internet.
Multumim ca ati ramas cu noi pana la final, iar pana data viitoare va doresc cat mai multe momente pretioase in spatii dragi voua!
Pana acum nu stiam de ce nu imi doream sa imi petrec timpul liber pe terasa, dar odata cu ideile noi pe care acest proiect mi le-a oferit, mi-am dat seama cat potential poate avea acest spatiu. Va pot spune doar ca proiectul va fi gata in cel mai scurt timp!